”MRU a făcut un demers în sensul reconstrucţiei. E o mişcare bună”, Paul Dragoş ALIGICĂ, economist şi publicist

aligica_paul_dragosDaniela RAŢIU: PDL e un adevărat câmp de luptă înainte de congresul partidului din 23 martie, moment care va despărţi apele. Trei moţiuni, membri care pleacă, declaraţii despre o dorită apropiere de PNL, tensiuni. Va deveni PDL istorie?

Paul Dragoş ALIGICĂ: Mi-e greu să răspund pentru că pur şi simplu nu înţeleg ce se întâmplă în PDL. Sincer nu înţeleg. Nu înţeleg care e orizontul strategic al actualei conduceri. Pur şi simplu nu înţeleg pe ce parametri operează.

În scenarii extreme văd sugestii potrivit cărora actuala conducere pare să meargă pe o platformă strategică care promite nici mai mult nici mai puţin decât desfiinţarea a 80-90% din poziţiile conducerii teritoriale de partid şi decimarea actualei structuri de conducere. Fuziunea/unificarea … cu PNL, asta înseamnă. Că doar nu se aşteaptă ca să rămână şefi de filială PDL-iştii după fuziune. Mi se pare incredibil. Deci oamenii ăştia sunt gata să-şi voteze singuri eliminarea poziţiei şi dizolvarea structurii de putere. Și pentru ce? Mi se pare cea mai bizară situaţie posibilă. Nu pot crede asta. Ce rămâne? Alternativa unei alianţe obişnuite cu PNL. Văd că dau semnale în acest sens. Dar asta implică probleme la fel de delicate.

În sfârşit, să zicem că vor să meargă pe culoarul tradiţional al dreptei reformiste şi pro-occidentale. Dar aici nu pot să-i înţeleg pe cei care s-au aşezat în spatele d-lui Blaga. Ce văd ei şi noi nu vedem?! Nimic personal la adresa d-lui Blaga: are ca toată lumea în politică merite şi scăderi. Pe d-lui îl mai pot înţelege: Toţi avem o doza de narcisism, toţi credem că nu ne-am dat întreaga măsură. Dar hai să uităm de partipriuri şi să gândim realist, pragmatic: Ce cred susţinătorii că vor putea d-l Blaga & co face după 23 martie diferit de ceea ce au arătat deja până acum?!

Poate mă înşel, dar nu văd niciun scenariu în care Blaga să devină credibil faţă de exact acea minoritate activă şi informată care dă tonul reputaţiilor, percepţiilor şi climatului de opinie pe partea dreaptă, pro-occidentală şi reformistă a societăţii româneşti. Sigur, poţi să zici că ăştia nu contează. Dar dacă ăştia nu contează, atunci cine contează? Ce e în mintea celor din PDL care încurajează această aventură, habar nu am.

Deci, nu pot să înţeleg ce se întâmplă acolo cu acea grupare dominantă ce dă tonul evoluţiilor. Și atunci mi-e greu să mă pronunţ.

Daniela RAŢIU: Preşedintele Traian Băsescu a declarat că se va întoarce în politică, şi-a afirmat dorinţa de a pune umărul la reconstrucţia Dreptei, dacă PDL nu poate. Se poate vorbi de reconsţrucţia Dreptei când electoralul a dovedit la 9 decembrie că nu vibrează la un program politic de acest fel? Vara trecută a stat sub semnul acestei reconstrucţii, demers care nu a reuşit. Într-o postare pe care aţi avut-o pe Facebook aţi declarat, referindu-vă la Mihail Neamţu, că acesta ”s-a apucat să atace fuzionimsul, sintagma de reconstrucţie a dreptei” fapt pe care îl luaţi personal în condiţiile în care spuneţi că sunteţi un susţinător al acestei idei. Mai este posibilă această coeziune, în condiţiile în care doar Mihai Răzvan Ungureanu mai vorbeşte de ea?

Paul Dragoş ALIGICĂ: D-l Neamţu m-a contactat privat şi am clarificat neînţelegerea. Ideea e simplă, cred eu. Dacă strategii sau analiştii opoziţiei de dreapta cred că pot rezolva problema fără să găsească

  • (a) o formulă de unitate şi
  • (b) o modalitate de a încorpora şi construi in jurul fenomenului politic Băsescu,

se află în mare eroare. Ideea că o minoritate pro-occidentală şi reformistă (atât în politică cât şi în societate) poate forma majorităţi sau praguri critice fără alianţe, compromis şi coordonare politică pe o platformă unitară, este naivă.

În plus, ideea că poţi face politică de dreapta după Băsescu, delimitându-te de acesta – aşa cum tot încearcă PDL de o vreme -, e pur şi simplu stupidă. Cu atât mai mult cu cât Băsescu e bine mersi în peisaj şi va mai fi probabil încă ani buni de acum înainte. Pentru că acum pare clar că Băsescu rămâne în joc, există garanţii că cele două condiţii vor fi îndeplinite mai devreme sau mai târziu. Problema este ce se întâmplă în interval. Sunt capabili oamenii să înceapă construcţia acum sau o vor ţine în continuare aşa, fiecare pe pluta lui?!  Aceasta e întrebarea.

Am văzut că MRU a făcut un demers în acest sens. Am văzut reacţii negative sau dacă nu negative, reacţii de nedumerire: De ce? Care e sensul? Aici sunt mai degrabă de părerea exprimată de d-l Andrei Pleşu. O opinie echilibrată şi realistă. Nu e cazul să supra-estimăm evoluţia respectivă. Dar nici să o minimizam nejustificat nu se face. E o mişcare în direcţia bună. Repet: dacă strategii sau analiştii opoziţiei de dreapta cred că pot rezolva problema fără să găsească o formula de unitate, se află în mare eroare.

Daniela RAŢIU: Se poate vorbi de reconsţrucţia Dreptei când electoratul a dovedit la 9 decembrie nu vibrează la un program politic de acest fel?

Paul Dragoş ALIGICĂ: Desigur. Electoratul are logica sa. Dar politica e făcută de minorităţi organizate. Și nu uitaţi: Când iresponsabilitatea şi iraţionalitatea electoratului te ridică, tot ea te coboară.

Nu e decât o chestiune de timp şi cei ridicaţi pe valul de iresponsabilitate şi iraţionalitate populară vor simţi ei înşişi efectele.

Problema e dacă minoritatea de dreapta, pro-occidentală şi reformistă va fi pregătită şi organizată ca să navigheze acest val şi să-l folosească în direcţia propriilor obiective. Chestiune de organizare înainte de toate.

Daniela RAŢIU: Justiţia este un bastion de cucerit pentru USL, dovadă luptele pe viaţă şi pe moarte care s-au dat pentru CSM. Să ne amintim declaraţia lui Voiculescu potrivit căreia puterea nu va fi a USL-ului până nu vor pune mâna şi pe Justiţie. Obsesia controlului total este extrem de periculoasă pentru un stat membru al UE. Oficialii europeni vorbesc despre punerea la punct a unor mecanisme de sancţionare, nu doar financiare, menite să repună România pe şine. Am pierdut examenul de europenitate?

Paul Dragoş ALIGICĂ: Nu. Se joacă încă. Politica este joc de putere între minorităţi organizate în vederea acestui joc. Avem o minoritate nu pro-occidentala ci esenţialmente occidentală: în gândire, atitudini, valori. Cât timp această minoritate există şi e activă politic, se joacă. Problema e ca minoritatea coruptă, anti-occidentală şi anti-reformistă e net mai bine organizată. Asta e tot. Vedem rezultatul. Lupta este însă între două minorităţi, sociale şi politice, iar minoritatea occidentală şi occidentalizantă are de recuperat un decalaj organizatoric masiv. Dacă un reuşeşte în acest ciclu electoral să-l recupereze cel puţin în parte, putem începe să vorbim despre examene pierdute. Dar momentan nu e cazul. Se joacă. Valul de iraţionalitate şi iresponsabilitate al maselor din Romania se va ridica uşor-uşor împotriva guvernanţilor actuali. Reformiştii pro-occidentali trebuie să se pregătească pentru a capta, orienta şi utiliza acest val.

Interviu realizat de Daniela Raţiu
Purtător de cuvânt Forţa Civică Timiş

2 comentarii pana acum.

  1. Andrei spune:

    Excelent articol. După atitudinea pro-constructiv-laudativă a domnului Pleşu la adresa artizanilor noii Alianţe D.A. încă un semnal benefic, occidental şi proeuropean încurajator.

  2. […] Interviu realizat de Daniela Raţiu Purtător de cuvânt Forţa Civică Timiş […]