”Protejarea Curţii Constituţionale şi a magistraţilor împotriva atacurilor politice nu este un punct negociabil”, interviu cu Ioan STANOMIR, profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti

stanomirDaniela RAŢIU: Aţi declarat adeseori că actuala Constituţie şi-a atins limita de existenţă şi că felul în care e concepută creează conflicte instituţionale. În urma alegerilor din 9 decembrie, USL are o majoritate confortabilă în Parlament, fapt care îi conferă libertate de mişcare în proiectele pe care le-a anunţat încă de anul trecut, printre care se află şi modificarea Constituţiei. Deşi este o discuţie absurdă la 23 de ani de la despărţirea de comunism, cât de benefică este pentru o democraţie fragilă o majoritate atât de confortabilă  încât, tehnic vorbind, opoziţia parlamentară nu va putea bloca proiectele pe care USL le anunţă, ci, dacă lucrurile nu se schimbă, singurul exerciţiu la îndemâna opoziţiei va cel al discursului politic? Cu toate acestea, ca să îndulcim puţin tonul, discursurile politice sunt cele care schimbă lumea.

Ioan STANOMIR: Situaţia generată de alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012  a condus la dispariţia efectivă din parlament a opoziţiei capabile de a influenţa procesul decizional. Din acest punct de vedere, decizia în ceea ce priveşte  profilul revizuirii constituţionale va reveni USL. Fragilă numeric, opoziţia nu are altă posibilitate decât aceea de a-şi prezenta punctul de vedere electoratului.  Cetăţenii au, la rândul lor, o voce care poate fi auzită, chiar şi din afara parlamentului. Societatea civilă  trebuie să fie parte la acest proces  de schimbare constituţională.

Daniela RAŢIU: Acordul de coabitare semnat la sfârşitul anului între preşedinte şi premier este un pact de neagresiune, straniu cumva în condiţiile unui stat democratic în care e nevoie de un document suplimentar pentru a se realiza colaborarea instituţională între guvern şi preşedinţie. Mai mult, deţinutul Năstase Adrian ne-a ţinut o lecţie de drept via blogul personal în care a făcut o demonstraţie juridică pompoasă prin care ne anunţa că acordul respectiv nu mai are nicio valoare/valabilitate întru-cât a fost încheiat între preşedinte şi premierul Guvernului Ponta I care nu mai este acelaşi cu Guvernul Ponta II.

Ioan STANOMIR: Acordul de coabitare trebuie înţeles în contextul unei Românii la nivelul căreia stabilitatea constituţională rămâne un deziderat. Acordul caută să  clarifice regulile de conduită ale celor doi actori politici. El nu adaugă la constituţie, ci doar o interpretează. Oricât de limitat în intenţiile sale, el poate să-şi dovedească utilitatea, dacă este aplicat.

Daniela RAŢIU:  La şedinţa de bilanţ a CSM, înaintea alegerii conducerii instituţiei, preşedintele Traian Băsescu a făcut apel la articolul 134 alin (1) din Constituţie potrivit căruia: ”Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii” – domnia sa cere CSM o clarificare, un punct de vedere asupra acestuia articol în strânsă legătură cu nominalizările făcute de Mona Pivniceru pentru funcţiile de procuror general şi şef al DNA, respectiv nominalizările respinse în unanimitate de către CSM. Ce ne spune de fapt textul constituţional invocat, în condiţiile în care numirile acestea au întreagă poveste în spate – procedura numirii de procuri-şefi la mâna ministrului Justiţiei, deşi înainte erau la CSM.  A cui ar trebui să fie responsabilitatea?

Ioan STANOMIR: În mod normal, CSM, ca organism care garantează independenţa justiţiei, este chemat să deţină un rol privilegiat în materie de numiri. Aceasta înseamnă că numirile în poziţiile cele mai importante nu ar trebui să se realizeze dacă la nivelul CSM există o opoziţie  exprimată oficial, chiar şi printr-un aviz consultativ. Responsabilitatea  este partajată între Ministrul Justiţiei şi CSM.

Daniela RAŢIU: Justiţia continuă să fie punctul sensibil, miza conflictului de anul trecut în lupta de guerilă iniţiată de Voiculescu, eminenţa cenuşie a construcţiei politice USL. Preşedintele Traian Băsescu a declarat la şedinţa de vineri că preferă războiul subordonării Justiţiei. Declaraţia domniei sale, scandalul de la alegerile pentru conducerea CSM – în premieră un procuror la comanda instituţiei, alegerea vicepreşedintelui fiind amânată, toate aceste prefigurează de fapt că Justiţia va fi una dintre ”temele” principale ale războiului politic de anul acesta? Mai sunt resurse pentru a face faţă asediului ce se anunţă?

Ioan STANOMIR: Eu sunt convins că la nivelul CSM şi al justiţiei în genere există o masă critică definită prin competenţă profesională şi verticalitate morală. Anul 2012 ne-a dovedit potenţialul de soliditate al acestor instituţii.

Daniela RAŢIU: Raportul Comisiei de la Veneţia a evidenţiat fără tăgadă că a fost vorba de un puci parlamentar şi nu doar atât – a reliefat punctele slabe ale regimului constituţional românesc. Apetitul pentru ordonanţele de urgenţă, atacul instituţional, Avocatul poporului, încălcarea separaţiei puterilor în stat – toate acestea şi altele au fost aspru criticate în Raport. Slăbiciunea nu poate fi pusă doar în cârca echivocului textului constituţional, ci şi în acţiunea/inacţiunea personajelor care ajung la cârma instituţiilor statului, cele care pun în mişcare întregul mecanism al statului de drept funcţional. Am avea multe de reparat!

Ioan STANOMIR: Raportul Comisiei de la Veneţia a transmis un mesaj lipsit de ambiguitate. România este obligată să adopte o serie de măsuri constituţionale pentru a elimina sursa  tensiunilor politice. Precizările legate de ordonanţele de urgenţă trebuie  privite cu mare atenţie. După cum protejarea Curţii Constituţionale şi  magistraţilor împotriva  atacurilor politice nu este un punct negociabil.

Daniela RAŢIU: Este sau nu este senator Dan Voiculescu? Nici pentru acest caz, textul constituţional, care nu prevede o astfel de situaţie, nu are nici soluţie?  – parlamentar ales, refuzul acestuia de a depune jurământul.  Acest joc de picioare pe care îl tot face, aruncă în derizoriu instituţia Parlamentului, şi nu este singurul, votul pe care l-a obţinut, dar şi raportul cetăţean – Justiţie, un moft!

Ioan STANOMIR: Situaţia senatorului Dan Voiculescu este una care îşi are originile în natura politicii româneşti înseşi. Un sistem electoral profund viciat, dublat de a o complicitate între  puterea politică şi  oligarhii locali. Calitatea de senator  este confirmată o dată cu depunerea jurământului.

Daniela RAŢIU:  Unul dintre proiectele useliste ar fi acela prin care majoritatea parlamentară să nu ţină cont de deciziile constituţionale. S-a readus în discuţie articolul 145 din Constituţia din 1991, care permitea aceasta, şi pentru care România a fost aspru criticată până în 2003. Eu aş merge mai departe şi as reda câteva din prevederile articolul 43 din Marea Adunare Naţională a lui Nicolae Ceauşescu, Titlul III – ”Organele supreme ale puterii de stat: MAN are următoarele atribuţii principale: adoptă şi modifică Constituţia, reglementează organizarea judecătorească şi a Procuraturii, alege şi revocă Tribunalul Suprem şi procurorul general, controlează activitatea Procuraturii, ascultă dări de seamă cu privire la activitatea Tribunalului Suprem şi controlează deciziile sale de îndrumare”.  USL este nostalgic?

Ioan STANOMIR: Orice revizuire a constituţiei  nu poate ignora standardele elementare de natură democratică ce au stat la baza accederii noastre  în Uniunea  Europeană. Din acest punct de vedere, subminarea independenţei justiţiei, ca şi limitarea prerogativelor  Curţii Constituţionale, sunt demersuri incompatibile cu setul de criterii evocat.

Interviu realizat de Daniela RAŢIU
Purtător de cuvânt Forţa Civică Timiş