”Să-l „ungi” pe Becali deputat liberal spune totul despre pustiul valoric care îl definește pe Antonescu”, Vladimir TISMĂNEANU, profesor de știinte politice (Universitatea Maryland)

Tismaneanu Vladimir

Daniela RAȚIU: Unitatea de monolit a USL părea să se zdruncine în urma negocierilor dure pentru portofolii. Tot ce au promis în campania electorală este uitat și îngropat. Structura guvernului s-a mărit. Cele două partide au orgolii și fiecare își dorește să fie vioara întâi. Negocierile s-au desfășoarat sunt ochiul atent și lacom al lui Felix Motanul. Ponta pare a dori mai multă independență, pare că vrea să slăbească lesa. Unii comentatori s-au întrecut în a cânta prohodul uniunii, alții cred că, în ciuda scandalurilor pentru ciolan, a orgoliilor, USL nu se va rupe.

Vladimir TISMĂNEANU: Nu se va rupe, cel puțin nu într-un viitor apropiat. Nu e vorba de atașamente și loialități, ci de interese comune. Ba chiar și de anxietăți comune. Să nu uităm că acești oameni au pus la cale, au urzit împreună atacul împotriva statului de drept, lovitura de stat eșuată din 3-6 iulie 2012. Pentru ei statul este o pradă, se năpustesc asupra ei asemeni unor fiare hămesite (îmi cer scuze pentru această analogie, dar cam așa stau lucrurile). Ura lor pentru Traian Băsescu, aparent irațională, are de fapt cauze precise. Strategia de reconstrucție instituțională pe care eu o numesc proiectul Băsescu include mecanisme de responsabilizare (accountability) pe care USL dorește să le neutralizeze până la extincție totală (DNA, ANI).

Daniela RAȚIU: Jocurile politice sunt făcute de  Voiculescu, guvernul Ponta II fiind numit de către jurnaliști și guvernul ”Voiculescu”.  Pe de altă parte avem PSD-ul unde, deși Ponta este președinte,  partidul pare mai degrabă  controlat de Dragnea. Ministerul pe care l-a primit pe mâna, dezvoltarea regională și administrația – îi conferă o poziție de forță. Baronii locali și liderii de filiale vor fi dependenți de Dragnea.

Vladimir TISMĂNEANU: Dragnea este numele unui extrem de puternic grup din PSD, acea baronocrație  venală și veroasă care a prosperat în timpul lui Adrian Năstase, sub privile benevolente ale lui Ion Iliescu. Mă refer așadar la nomenclatura pesedistă, născută din aceea fesenistă, care, la rândul ei, provenea din aceea comunistă. Voiculescu reprezintă alt „departament”, cum se știe. Uneori cele două tabere conlucrează, alteori intră în conflict. Dar niciodată nu ajung la război total. Ponta se va dovedi, cred, un personaj efemer. Cam ceea ce-a reprezentat Egon Krenz în fosta RDG. Nu cred că are bază reală în partid, iar plagiatul este acel călcâi al lui Ahile pe care cinicul Dragnea îl va evoca, adică îl va exploata, când îi va fi convenabil. Singurii aliați reali ai lui Ponta sunt Șova și Bănicioiu, ei înșiși din categoria light weight, compromiși și șantajabili. Sigur, Ponta poate bate cu pumnul în masă, poate da din picioare cât dorește, dar PSD-ul este fieful grangurilor, al magnaților, al baronilor.

Daniela RAȚIU: UDMR a semnat un acord de colaborare cu USLîncă din septembrie, pentru varianta câștigătoare. Deși nu sunt partid, drepturile minorităților au fost, de atâtea ori, o carte de schimb în negocierile politice. În timpul campaniei, UDMR s-a poziționat în tabăra diferită de  a USL-ului, cu toate acestea în culise semna acorduri de colaborare post-electorale. La negocierile respective, Crin Antonescu l-ar fi dus și pe Dan Voiculescu care le-ar fi pus maghiarilor o condiție suplimentară despre care știau că UDMR nu o va accepta, legat de articolul 1 din Constituție. După ce s-au aflat cu sacii în căruță, PNL nu a fost de acord cu venirea acestora la Palatul Victoria. Deși UDMR acuză faptul că respectivul acord nu a fost respectat de USL,totuși a fost imoral să semneze un acord secret, trădându-și electoratul. Culege UDMR ce a semănat?

Vladimir TISMĂNEANU: În UDMR sunt diverse tendințe, nu este câtuși de puțin o formațiune omogenă. Oricum, un acord de colaborare în spatele ușilor închise intră într-o zonă a opacității, a aranjamentelor de culise, pentru care este greu să nu fii sancționat de proprii susținători. Traian Băsescu s-a comportat loial cu UDMR, nu văd de ce reprezentanții de frunte ai acestei alianțe politice (uniune, deci) n-ar fi răspuns la fel. Se pare însă că au existat alte priorități. Dl Kelemen Hunor știe cine sunt Voiculescu și Antonescu, de ce  s-ar fi așteptat la fair play din partea lor?

Daniela RAȚIU: Acordul semnat de președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta a fost și este prilej de multe comentarii. Antenele pun ștampila de trădare din partea lui Ponta. În acord se vorbește despre  o normalizare a limbajului dintre președinte și premier. E ca și cum abia acum se descoperă America – limbajul instituțional, parametri în care funcționează un stat de drept, în condițiile în care suntem stat membru UE. Spre exemplu, prin acord, premierul recunoaște dreptul șefului statului de a avea ultimul cuvânt în numirea procurorului general și a șefului DNA. În acest context politic, puternic dezechilibrat de o majoritate covârșitoare USL, dreptul șefului statului recunoscut prin acest acord,  anume acela de a se opune oricăror tentative de control al Justiției, se poate considera o victorie? Este minimul a ce mai putea obține președintele?

Vladimir TISMĂNEANU: Democrația se întemeiază pe încredere. Acordul despre care vorbiți este expresia publică a faptului că starea de război civil latent nu servește nimănui, că fără dialog se ajunge la surparea fundamentelor constituționale, la haos.Isterizarea sferei publice este întotdeauna primejdioasă, dar acest lucru nu-i frământă pe campionii neadevărurilor proferate zi și noapte pe „Antene”. Dialogul, pentru a fi real,  presupune concordanța între ceea ce spui și ceea ce faci. Din păcate, istoria recentă arată că Victor Ponta nu cunoaște frontiera dintre minciună și adevăr. Una promite la Bruxelles, alta comite în țară. Sunt destul de sceptic că USL va respecta acest acord. În momentul unor confruntări serioase pe teme vitale, vor recurge din nou la ameninșări și presiuni. Propaganda uselistăcontinuă în chip neabătut, cu aceleași sloganuri pline de ură.

Daniela RAȚIU: Este interesant de urmărit cât de volatile sunt jocurile de putere în cadrul USL. De fapt, nu e nimic extraordinar în toate aceste mașinațiuni, mișcările de trupe ce au loc zilele acestea în USL țin de natura umană – prea multe orgolii, interese, datorii la un loc. Deși a avut ocazia să își formeze o majoritate alternativă cu UDMR, Ponta a ratat ultima șansă de a se elibera din captivitatea unei construcții politice care, deși s-a dovedit câștigătoare, acum pare a fi limitativă pentru fiecare dintre actorii care o compun.

Vladimir TISMĂNEANU: Ponta nu este un actor autonom, nu este nici Iliescu, nici Năstase. Nici macar Dragnea, Hrebenciuc ori Geoană. A ajuns acolo, în fruntea PSD, în chip mai mult sau mai puțin aleatoriu. Este copilul hazardului politic, ori dacă vreți, al unui vacuum temporar. Nu putea să sfideze ultimatumul baronilor pesediști, nu avea la cine să facă apel. Năstase dorea o modernizare a PSD, Ponta nu are asemenea aspirații. Vrea să fie premier, să împartă privilegii, nu-l interesează cum va intra în istorie. Este la fel de rapace ca și Năstase, dar nu are rafinamentul  „bizantin” al acestuia.Nu are nici cultura lui Năstase. Este mai degrabă din categoria „băiat de băiat”. Nu are contactele internaționale ale lui Mircea Geoană.Repet, plagiatul îi atârnă de picior ca o ghiulea.Mai devreme sau mai târziu, îl va termina.

Daniela RAȚIU: Inconstanța de care dă dovadă Antonescu în declarațiile sale și în comportamentul său sunt prilej nu doar de critici, ci creionează profilul unui anti-politician. Deși a fost prezent la semnarea acordului de neagresiune dintre președinte și premier, declară mai apoi că el nu a fost de acord, dar nici nu i-a dat peste mână lui Ponta. Antonescu merge la o întâlnire informală, dar nu onorează întâlnirea oficială de la Cotroceni. Se isterizează în cadrul negocierilor pentru formarea guvernului, se răstește la presă.

Vladimir TISMĂNEANU: „Antipolitica” este un concept creat de gânditorii est europeni angajați in mișcările disidente:  Havel, Konrad, Michnik. Presupune refuzul machiavelismului, al combinațiilor de subterană, al cinismului. Antipolitica reală mizează pe adevăr, toleranță și încredere. Crin Antonescu este un demagog, nu un anti-politician. Doua sunt caracteristicile sale: fatuitatea, deci narcisismul egolatru, și vacuitatea, deci vidul de idei. Tradiția disidenței spune că niciun scop nu poate justifica mijloace sordide. Crin Antonescu este omul tehnicilor maculate și maculante. Gândiți-vă la grobianismul său, la modul absolut scandalos cum s-a comportat cu Adriana Săftoiu și cu Dan Grigore. Să-l „ungi” pe Becali deputat liberal spune totul despre pustiul valoric care îl definește pe Antonescu.

Daniela RAȚIU: Potrivit Raportului Comisiei de la Veneția în România a avut loc într-adevăr un puci parlamentar, este oficial. În condițiile acordului dintre premier și președinte, prin care se îngroapă securea războiului, în condițiile în care MCV bate la ușă, a nevoii de bani europeni, dorințele taberei voiculesciene, și nu doar, aceea de a anihila instituțiile devine mai dificil de realizat. Într-un astfel de context al limitărilor ”europene”, mai e o miză atacul instituțional? Să nu uităm nici de lupta lui Ponta și a  PSD  pentru independență și putere în cadrul uniunii.

Vladimir TISMĂNEANU: Să nu uităm că mizele sunt imense. Acești indivizi nu vor ceda de bunăvoie ceea ce-au cucerit prin propaganda deșănțată. Nu vreau să idealizez aici opoziția, despre ea putem vorbi separat. Dar trebuie spus că societatea civilă are acum un rol crucial de jucat. Nu va fi ușor, dar nu există alternativă. România trăiește acum sub semnul unui autoritarism cleptocratic. Fațada democratică este menținută, dar, în realitate, la putere se afla un mega-partid care a format un mega-guvern condus de un mega-plagiator.

Daniela RAȚIU: O republică parlamentară își dorește PNL, însă PSD nu e interesat de așa ceva – pesediști merg tot pe cartea alegerii președintelui prin vot direct. De fapt, mărul discordiei pare a fi prezidențiabilul care  pare a nu mai fi unul și același pentru pesediști și liberali.

Vladimir TISMĂNEANU: Este prea devreme să facem predicții despre cum vor acționa aceste partide. Vor urma, probabil,  măsuri economice severe care pot genera noi valuri de nemulțumire populară. USL nu are cum să creeze raiul pe pământ, nu-și va putea onora promisiunile. Puciul din vara anului 2012 nu a fost un accident, lupta pentru acapararea și emascularea justiției independente va continua. Nu prevăd un 2013 al armoniei, păcii și bunăvoinței universale.

Interviu realizat de Daniela RAȚIU

Purtător de cuvânt Forța Civică Timiș

3 comentarii pana acum.

  1. Liviu Drugus spune:

    http://fortacivicatimis.ro/2012/12/sa-l-ungi-pe-becali-deputat-liberal-spune-totul-despre-pustiul-valoric-care-il-defineste-pe-antonescu-vladimir-tismaneanu-analist-politic/

    Citez din Vladimir Tismaneanu: „Antipolitica” este un concept creat de gânditorii est europeni angajați in mișcările disidente: Havel, Konrad, Michnik. Presupune refuzul machiavelismului, al combinațiilor de subterană, al cinismului. Antipolitica reală mizează pe adevăr, toleranță și încredere. Crin Antonescu este un demagog, nu un anti-politician. Doua sunt caracteristicile sale: fatuitatea, deci narcisismul egolatru, și vacuitatea, deci vidul de idei. Tradiția disidenței spune că niciun scop nu poate justifica mijloace sordide. Crin Antonescu este omul tehnicilor maculate și maculante. Din acest citat extrag afirmatia Tradiția disidenței spune că niciun scop nu poate justifica mijloace sordide. Va referiti, probabil, la disidenta dumneavoastra (si a altor autori) fata de marele Niccolo Machiavelli, caruia ii atribuiti cinismul, mizerabilismul comportamental si atitudinal, folosirea unor mijloace “sordide” pentru atingerea infamelor sale scopuri: independenta si bunastarea patriei sale Florenta. Procedand la o asemanare fortata intre intemeietorul gandirii politice moderne Machiavelli si maimutoiul politruc de serviciu Antonescu savarsiti o mare nedreptate si ii conferiti nervosului politician tulcean statutul nemeritat de filosof politic si patriot intemeietor de tara. Am sesizat acest mod ciudat de a interpreta sintagma ”scopul scuza/ justifica mijloacele” in cartea intitulata (nejustificat, dupa parerea mea), ”Scopul si mijloacele. Eseuri despre ideologie, teroare si mit”. Pe aceasta tema v-am adresat, respectuos, o scrisoare la care nu ati binevoit sa raspundeti, considerand, probabil, ca o discutie cu mine este sub demnitatea dumneavoastra… Textul scrisorii se afla si acum postat la: http://liviudrugus.wordpress.com/2011/08/12/scrisoare-adresata-revistei-orizont/. Mai multe despre Metodologia Scop Mijloc puteti afla la adresa: http://liviudrugus.wordpress.com/2012/11/27/despre-continuumul-politic-economic-etic-35-de-ani-de-existenta-a-metodologiei-scop-mijloc/. Probabil, date fiind aceste diferente de viziune (normale, de altfel) dumneavoastra considerati ca fascismul este un curent de dreapta, in timp ce eu il plasez, ferm, in tabara stangii. Banuiesc ca pretiosul dumneavoastra timp nu va permite sa dialogati cu necunoscuti si inca in public, dar sper ca alte persoane interesate de marele ganditor Machiavelli, de Metodologia Scop-Mijloc si de politologie/ economie politica/ etica/ management in general vor putea intra, deschis, in dialogul atat de necesar tuturor.

  2. Candid spune:

    Dintr-o anume perspectiva, nu merita deloc sa fie mentionat antonescu george crin si laurentiu 😀
    Adica, sa-i facem noi propaganda gratuita unei nulitati mai evidente si mai clare decat lumina zilei. Dar, in societatea damboviteana, daca nu ii arati lumii cum arata acesti usl-isti rapanosi la suflet, dictatoriali in gandire, marlani in comportament si mincinosi si hotzi in realitate, inseamna ca pacatele lor nu exista.
    Dupa umila mea parere, exista un trio al penibilului in pnl: antonescu, ghise si nicolăescu. Si mai esista un trio al cinismului: troaca(alias fenechiu), vosganian si hasotti.
    In psd exista insa tabara amoralilor: ponta, sova, dragnea, mazare si corlatean.
    Si cand te gandesti ca grupul lui ponta(sova, corlatean, banicioiu, etc) isi declina orice responsabilitate in privinta respectarii spiritului fair play si reclama, in acelasi timp, desendenta din nastase si iliescu, nu ai cum afisa optimism nici macar dintr-o ostentatie gresit inteleasa.
    In concluzie, 2013 nu va fi, nici nu poate, chiar nu are cum fi un an bun: chiar daca nu esti numerolog(13 fiind un numar al ghinionului), cu un guvern mai mult decat obez si un parlament suferind de bulimie, in care usl-istii abia daca incap in sala, sunt toate sansel ca democratia sa fie inlocuita de democratura sau, chiar mai rau, de dicttura usl-ista, rapace, nesatula si irationala.