Analiza săptămânii 20 – 26.11.2012

„Faptul că Năstase Adrian este un puşcăriaş e un semn indubitabil al unor progrese în materie de justiţie”, Cristian PĂTRĂŞCONIU, analist politic

Daniela RAŢIU: Motoarele campaniei electorale sunt turate la maxim, însă violenţa nu vine din poziţionări de discurs electoral ale celor două tabere, ci vine mai degrabă din declaraţiile premierului. Atacul asupra statului de drept cunoaște forme tot mai perverse și tot mai violente. Ponta ne anunţă că odată ce vor acapara întreaga putere, Serviciile, Parchetele și CSM trebuie să fie sub control parlamentar. Declaraţia este șocantă și anunţă practic un regim autoritar care acaparează întreaga putere, anulând separaţia celor trei puteri în stat?

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Eu nu sunt, sincer, atât de convins că motoarele sunt turate la maxim în această campanie electorală. Mi se pare că suntem martorii uneia dintre cele mai cuminţi campanii electorale de până acum – un moment electoral în care există atât de multă resemnare, atit de mult spirit, cum să zic, mioritic şi aşa de multă blazare.

Agitaţiunea s-ar cuveni să fie mult mai mare fie şi numai dacă oponenţii politici ai USL ar lua mult mai în serios ceea ce ai rezumat mai sus şi tu: proiectul USL de redesenare a coordonatelor legal-constituţionale pentru puterile statului. Scurt pe doi: prin declaraţiile de intenţie repetate, cei de la USL ţintesc să ajungă la un tip de stat care se învecinează – de data asta pe bune, şi nu că până acum, în fantasmele intelectualităţii USL – cu un regim totalitar. E elementar: când cele trei puteri nu mai sunt separate, statul de drept intră în criză profundă. Şi e de observat încă un amănunt elementar: încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat se întâmplă mereu în alte regimuri decât cele democratice. Suntem în preajma unui pericol foarte mare – iar amplitutidinea acestuia e suplimentată de apatia cu care aceia care sunt mai degraba prieteni ai democratiei privesc demonstratia de forta a USL.

Daniela RAŢIU: Audierile ce au avut loc la CSM pentru funcţiile de conducere a DNA și a Parchetului general au fost, din punctul de vedere al magistraţilor, un eșec. Profilul celor doi pretendenţi lasă de dorit din punct de vedere profesional. Singura mulţumită a fost Mona Pivniceru.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Audierile celor doi au fost in sine un moment foarte bun. Prestaţia celor doi la aceste audieri a fost, în cel mai bun caz, penibilă. Trei observaţii scurte aş face aici. 1 E evident că dna Pivniceru lucrează pentru reţele de putere obscure – candidaturile propuse de domnia sa pentru funcţii cruciale în sistemul de justiţie autohton sunt, din acest unghi de vedere, elocvente. 2. Aceeaşi doamnă Pivniceru a spus că numele propuse de ea pentru a ocupa şefia DNA şi funcţia de Procuror-Şef al României sunt tot ce avea mai bun la această strigare a candidaturilor. Vă daţi seama ce oameni au intrat în competiţie dacă aceştia doi sunt cei mai buni? Dacă aceşti inşi care au căzut de nenumărate ori răpuşi de greutatea gramaticală a unor propoziţii simple ori a unor raţionamente elementare au fost cei mai buni, vă daţi seama ce venea din spate? 3. Surprinzătoare din nou (sau, mai degrabă, elocventă) e tăcerea ARD în legătură cu aceste nominalizări odioase. De ce tace ARD când Mona Pivniceru ridică un set de mingi la fileu apărătorilor statului de drept şi ai idei de justiţie performantă? De ce tace ARD, cu atât mai mult cu cât, cu tupeul său deja bine ştiut, dna Pivniceru ne-a mărturisit că, în cazul în care aceste candidaturi vor fi respinse, nu exclude să nominalizeze pe următorii doi de la acest concurs de candidaturi? Nu e normală, nu e deloc normală această tăcere…

Daniela RAŢIU:  Într-o analiză de o fineţe chirurgicală, ”Despre ARD, vot şi miza alegerilor. Plus ceva despre C.Tăriceanu”,  Dragoș Paul Aligică reușește un tablou al contextului politic în care Capo di Tutti Capi, cum îl denumește, mizează totul pe o carte. E o situaţie de genul acum sau niciodată, totul sau nimic. Dacă acest personaj, despre care știm cine este, ajunge la pușcărie, ar fi o șansă ca tot eșafodajul – corupţie, politic, mediatic, pe care l-a construit să se prăbușească?

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Ar fi, fără discuţie, o lovitură foarte puternică pentru reţelele de putere obişnuite să pescuiască în apele tulburi ale democraţiei încă suficient de originale de la noi încât să pare problematică statelor vestice.

Ar fi o lovitură puternică fiindcă Dan Voiculescu – aceasta este, să traducem, trimiterea Marelui Tartor cu care lucrează, în ipoteza sa, Dragos Paul Aligica – este cel mai puternic, mai tăcut, mai calculat şi mai longeviv mogul profund toxic al Romîniei postcomuniste. El e, ne-a spus-o chiar şi Marius Oprea pe vremea când nu se aşezase umil în genunchi (foarte probabil pentru câteva firimituri!) în faţa acestui ins, unul dintre cei mai importanţi „moştenitori ai Securităţii”.

Pe de altă parte, cu o asemenea captură de anvergură, lucrurile nu ar fi încă, într-un mod confortabil sau minimal-liniştitor, rezolvate. Ca şi în cazul altor dealeri de putere de asemenea anvergură – gen SOV – şi aici un nume propriu (în speţă, Dan Voiculescu!) nu acoperă totul. Am folosit mai sus, deloc întâmplător (ba dimpotrivă, în chip obligatoriu, după părerea mea), formula „reţele de putere”. Voiculescu este o piesă importantă a unei teribile reţele de putere – una dintre cele mai complexe şi mai solide. Eventuala sa anihilare nu ar anula această reţea de putere, dar ar zgudui-o serios. Nu ar fi însă deloc puţin lucru – şi primii care o ştiu sunt chiar oamenii care se adăpostesc sub această imensă şi toxică umbrelă de putere.

Daniela RAŢIU: Săptămâna trecută a stat sub semnul negocierilor pentru bugetul UE de la Bruxelles. Useliștii se întreceau în a da cu pumnul în masă, în condiţiile în care suntem repetenţi la fonduri europene.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Useliştii, dar şi analiştii, canaliştii şi banaliştii care stau în solda acestora. Şi unii şi alţii vorbeau aiurea în tramvai. La Bruxelles, România a avut o prestaţie bună – şi în contra „mandatului” simbolic primit de la adversarii săi cu care şeful statului a plecat la negocieri. Dincolo de izbucnirile de puber ale lui Ponta şi ale echipelor de zgomot care i-au facut galerie, România a stat foarte bine acolo. Problema e alta: UE nu a stat foarte bine la acele negocieri – dovada că lucrurile sunt încă departe de un deznodământ clar.

Şi, a propos de voluptatea – cu înţeles electoral – a USL de a bate cu pumnul în masă (obicei sovietic!) sau de a se bate cu pumnul în piept: când intri la negocieri atât de complicate cu asemenea atitudini de copil prost şi ţâfnos, riscurile de a obţine puţin sau foarte puţin sunt mari. Mă bucur că România, oficial, a adoptat o cu totul altă strategie de negociere.

Daniela RAŢIU: Revizuirea Constituţiei pe care Ponta o anunţă a se consuma rapid, este văzută de specialişti drept riscantă. Uselişti vor practic o întoarcere în timp, la Constituţia din 1991, când potrivit acesteia Parlamentul putea trece peste hotarările CCR.  Ceea ce propune Ponta este o construcţie anacronică, depăşită şi periculoasă.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: E anacronică pentru cei care sunt convinşi că singură direcţie posibilă pentru România e vestul. Pentru admiratorii lui Che Guevara sau pentru fanii încă nedeclaraţi ai regimurilor orientale, mă tem că o asemenea opţiune e cât se poate de actuală.

Da, de acord: e extrem de periculos ce încearcă USL propunând un asemenea, toxic, problematic şi profund antivesteuropean, desen nou constituţional. Încă  o dată – nu pot să nu consemnez, cu melancolie, mult prea multă tăcere şi mult prea multă îngăduinţă faţă de lucruri cu adevărat grave. Pe de altă parte, câtă vreme încă nu s-au consumat asemenea proiecte cert toxice, nu e totul pierdut.

Daniela RAŢIU: Se ascut cuţitele în PNL. Săptămâna trecută a ieşit la scenă deschisă Călin P. Tăriceanu care ne-a anunţat că se gândeşte la prezidenţiale, s-a vehiculat chiar şi posibila sa desemnare ca premier. Ca o veritabilă primadonă nevrotică, Antonescu a ieşit la atac şi a ameninţat cu excluderea acestuia. Ne aşteptăm după 9 decembrie la o noapte a cuţitelor lungi?

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Logic, ar fi loc pentru o asemenea posibilitate.  Repet: logic şi nu neapărat real, realist. Eu ştiu că una din marile probleme, cu implicaţii profund politice, este tipul de memorie majoritar cu care lucrează românii – o memorie scurtă, o memorie care are o capacitatate de a uita formidabilă. Or, dacă trecem de acest tip de memorie şi dacă, făcând eforturi, săpăm cât de cât în istoria noastră recentă, nu e greu să observăm că politicianul în discuţie, Călin Popescu-Tăriceanu nu are chiar date pentru a fi liderul unei răzmeriţe de mare anvergură într-un partid care, asta e din ce în ce mai probabil, după 9 decembrie va obţine un scor electoral foarte bun, dacă nu chiar cel mai bun din istoria sa de după 1989. Nu e mai puţin adevărat nici amănuntul că, de vreme ce a avut o ieşire de o asemenea violenţă, Crin Antonescu simte, probabil, că, de sub scaunul său, iese ceva fum…

Daniela RAŢIU: Nu putem uita episodul devoalării somnului antonescian în direct. O filmare care a făcut deliciul programelor de ştiri şi al reţelelor de socializare. Acum totul e public – chiar şi somnul conducătorului liberalilor.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: E, dincolo de interpretările care s-au dat momentului penibil în care s-a instalat penibilul lider al PNL, şi un fel de punere în abis: cam asta e acum liberalismul PNL – un SOMNOLIBERALISM. Discurs sforăitor, somn de idei, pauză de gândire, reverenţe în faţa Mareşalului Somnului, vise care pot deveni coşmaruri pentru democraţia română. În fine, cum stătea şi dormea, Crin Antonescu, liderul celui mai mare partid de orientare peremistă din acest moment, mi s-a părut că aduce puţin nu cu Vadim Tudor, ci cu Mitzura Arghezi. Din zona lacheilor şi a nevertebratelor literare care graviteaza în jurul PNL vom avea, posibil, în curând „Cântece de adormit Crinuţul…”

Daniela RAŢIU: În cheia penibilului politic se înscrie şi mitingul de la Năvodari pentru eliberarea primarului Nicolae Matei din arest preventiv la care a participat ministrul Culturii, Puiu Hasotti. CSM a sesizat Inspectia judiciară. Preşedinta CSM, Alina Ghica, a declarat că participarea  ministrului la această acţiune este o formă de intimidare care aduce atingere independenţei justiţiei.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: E penibil, dar nu e un accident ci, dimpotrivă: o probă de consecvenţă a celor de la USL. Asta vor băieţii aceştia care sunt acum, dar nu perpetuu, pe cai mari şi pe un val bun: să îşi subînchirieze justiţia,  să o controleze, să nu fie deranjaţi, să poată fura pe echipă sau individual fără să fie deranjaţi.  Modelul Stănoiu-Năstase nu a murit, a suferit doar niste metamorfoze. Pe de altă parte, chiar dacă politic traversăm un moment dificil, 2012 e o perioadă diferită de ce se întâmpla în 2000-2004. Şi seria de gafe în cascadă pe care le fac, şi faţă de ideea de justiţie vestică, cei de la USL poate fi citită şi ca un semn de mare panică.

Daniela RAŢIU: Ironic, tot săptămâna trecută, ex-premierul puşcăriaş Năstase şi-a lansat cartea „Exerciţii de libertate”, şi ne transmite că trebuie să facem exerciţii de libertate întrucât el descoperă în jur simptomele unei maladii contemporane – pierderea libertăţii. Dacă ar fi să privim toate episoadele acestea cvasi-politice am spune că mai degrabă suntem într-o piesă absurdă în care puterea a fost preluată de o ceată de golani, din puşcărie un ex-premier trasează linii directoare, din când în când în piesaj mai apare Iliescu cu mâinile pătate de sânge şi spune el ce de făcut.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Da şi nu. Chiar daca  lucreaza mult cu pixul în arest – el a spus asta, că lucrează cu pixul! – Năstase publică pe blog, dar, fundamental, E ÎN AREST. E drept că are mulţi prieteni golani care stau, mă încăpăţânez să cred că vremelnic şi nu pentru mult timp, în funcţii importante, dar el, marele guru, e în arest. Adrian Năstase e un infractor, e un puşcăriaş! Aceasta este diferenţa esenţială faţă de perioada în care, cu aceeaşi aroganţa, acelaşi personaj dădea lecţii de etică şi justiţie, dar din libertate. Faptul că Năstase Adrian este un puşcăriaş e un semn indubitabil al unor progrese în materie de justiţie. Sigur, progresele acestea nu sunt ireversibile, dar chiar şi aşa fragile cum sunt, ele trebuie consemnate ca atare. Postările şi mesajele lui Năstase Adrian din arest – care au, fie şi printre rânduri, ceva conţinut golănesc – ne spun şi despre teama că, de vreme ce lucrurile s-au urnit în această direcţie, ele pot merge şi mai departe. Dacă noi suntem exasperaţi pentru că înşi precum acest puşcăriaş continuă să ne ţină lecţii de etică, să ştiţi că – şi asta cred eu că e vestea bună – nici ei, Năstase Adrian and friends nu sunt mai puţin exasperaţi…

Daniela RAŢIU: Crin Antonescu, a declarat sâmbătă, la Suceava, că Senatul va fi convocat pentru a constata revocarea mandatului de senator al liberalului Mircea Diaconu după ce decizia Curţii Constituţionale va fi publicată în Monitorul Oficial.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: S-ar putea să existe şi ceva resorturi de natură…filantropică în atitudinea somnolentă a lui Crin Antonescu faţa de soarta colegului său de partid. Dar, pe imaginea mea, felul în care aliaţii săi au jucat ceea ce am putea numi cazul Mircea Diaconu – un penibil politician, un scârţar jalnic! – e un exemplu despre cum să nu procedezi. La secţiunea Aşa NU! PNL, USL şi echipa de zgomote  au reuşit să îl facă, apărându-l împotriva oricăror norme elementare de bun simţ, şi mai jalnic pe acest ins jalnic numit Mircea Diaconu.

Daniela RAŢIU: Tăriceanu declară despre Boc și Stolojan că sunt papagalii lui Băsescu, iar despre Chiuariu că a fost un ministru de Justitie de a cărui activitate el este mândru.

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Mărturisesc că mi-a scăpat acestă declaraţie „cu papion” a elegantului domn Tăriceanu. Dacă el a putut spune aşa ceva, nu pot decât să reiau ce spuneam şi mai sus: anume, să facem un apel la memoria de durata mai lungă şi să ne reamintim cine a fost cu adevărat acest personaj – şi el, ar putea replica adversarii săi politici de cursă lunga, un fel de papagal la vremea lui ba al lui Patriciu, ba al lui Voiculescu, ba al lui Vântu, ba al lui Iliescu, ba al PSD şamd.

Daniela RAŢIU: Monica Macovei i-a cerut demisia Monei Pivniceru. De asemenea, Mihai Răzvan Ungureanu a cerut demisia lui Crin Antonescu pentru faptul că, sub conducerea sa, a fost posibil refuzul punerii în aplicare a unor hotărârii defintive şi obligatorii, fapt deosebit de grav. Gestul echivalează, potrivit lui Ioan Stanomir, specialist în drept constituţional, cu suspendarea ordinii constituţionale. Asistam la încercarea de punere în genunchi a Justiţiei?

Cristian PĂTRĂŞCONIU: Nu la o punere efectivă în genunchi, ci la un asalt susţinut, la o ofensivă cu muniţie diversă prin care se urmăreşte o chemare la ordine, o subordonare a justiţiei.

Asalturile de acest tip vor continua, sunt sigur – iar votul din 9 decembrie va asigura, mă tem, protecţie suplimentară pentru perpetuarea unui asemenea tip de comportament.

Să mai avem, totuşi, puţintică răbdare: propunerile pentru DNA şi pentru poziţia de Procuror Şef au plecat de la CSM cu aviz negativ către Preşedinţie. Încă nu s-a terminat…

Interviu realizat de Daniela RAŢIU

Purtător de cuvânt Forţa Civică Timiş

Un comentariu pana acum.

  1. […] Continuarea, aici! […]